Comentarii Critice:
O personalitate distincta a liricii contemporane, autoare a mai multor volume de versuri si a altora de proza, aparute dupa 1993 si pana azi...
Poezia pe care o scrie n-are absolut nimic livresc, fiind una a frumusetilor tainice, ramase nemarturisite...
Individualitatea artistica a poetei remarcandu-se prin „osmoza intre realul anost si distilarea lui in metafora” (am citat din Elena Cruceru si Tatiana Visescu). La randul sau, Aurel Gagiu retinea drept realitati indiscutabile „concizia, lipsa de ostentatie si de aici profunzimea demersului liric”. Autoarea stie sa dea frau liber sinceritatii, care alunga posibilitatea de elaborare a constructiilor hibride, aride, lipsite de traire si de vitalitate...
În roman, Vavila Popovici dispune de mijloace de investigare psihologica; analiza sa fiind matura si adanca. Un alt comentator subliniaza si prezenta „multor consideratii de ordin filozofic, social, politic” (vezi: Constantin Manuta). Am fi nedrepti daca dintre aceste comentarii n-am retine si pe cele ale regretatului poet Nicolae Ioana care nota putinatatea informatiilor despre autor prin faptul ca aceasta traieste departe de viata literara, versurile ei fiind apreciate ca adevarate perle poetice relevand „o gratie a profunzimilor”.
Tuturor acestora le adaugam intuitia lui Nicolae Manolescu de la debut, potrivit careia poezia Vavilei Popovici ar fi „corecta si cuminte”. Acestor spicuiri din comentarii critice doresc sa le adaug si marturisirea poetei intr-un interviu recent, potrivit careia poezia, literatura, constitue „un refugiu sufletesc”...
Sensibilitatea autoarei este cu precadere nostalgica, poeta incadrandu-se intr-un postmodernism de factura romantica, conceptia sa de viata (Weltanschauung) urmareste imbinarea armonioasa dintre sacru si profan, intr-o sinteza care o singularizeaza in contextul contemporaneitatii...
Simion Bărbulescu
